Ghost of year past

Nu e chiar ultima zi a lui 2011, dar e la fel de buna pentru a spune cateva vorbe in amintirea acestui an, care se indreapta cu pasi repezi spre prapastia istoriei.

Am primit o multime de urari azi...mai mult sau mai putin la fel....dar, in esenta, la fel :"Craciun Fericit". Si stiti ceva? Chiar a fost unul fericit....sau, cel putin...unul linistit... Pentru ca odata ce nu iti mai doresti cu disperare sa ai parte de ceva anume...odata ce nu mai lasi acea dorinta sa te consume, sa muste din tine putin cate putin in fiecare zi...si dupa ce depasesti intr-o anumita masura toate fazele durerii care urmeaza partii in care visul tau se sparge in mii de bucati minuscule, imposibile de refacut....apare o oarecare resemnare...pe urma,nimic...iar apoi doar liniste... 

Anul 2011...a fost unul dintre cele mai rele pentru mine. Am trecut de-a lungul lunilor lui de la dorinta, speranta, bucurie,  la durere, deznadejde, uneori chiar disperare. Am avut parte si de momente de dezamagire profunda. Da, dezamagire...sau poate un "Wake up call", pentru ca, poate, undeva adanc in sufletul meu, mai speram ca lumea sa fie putin buna. Dar a trebuit sa invat iute ca lumea e trista, implacabila, nerecunoscatoare, fatarnica, invidioasa, nerusinata, imbecila, dura! Si sa nu indrazneasca cineva sa ma contrazica...sau....go ahead! Yeah, knock yourself out! Insa, mai devreme sau mai tarziu, imi veti da dreptate, cu siguranta.

A trebuit de asemenea sa trec peste toate sentimentele astea...ce altceva puteam sa fac? Odata ce ai fost jos, alta directie spre care sa te indrepti este numai in sus, nu? Oricum...nu mai sunt aceeasi...Si poate nu comentez eu la toate chestiile pe care le spun sau fac unii, dar fiti siguri ca mi-am format deja o parere, pe care ABSOLUT NIMENI nu mi-o poate schimba vreodata! Si-apoi, la ce bun sa-mi racesc gura de pomana? De parca are cineva urechi sa asculte :-J

Am invatat apoi, la fel de repede....ca timpul zboara cu o viteza ametitoare. Fudging too fast! Si de atunci...de cand mi-am primit "Revelatia" mult dorita, incerc sa ma bucur cat mai mult de lucrurile care imi apartin, imi apartin cu adevarat si pe care nimeni nu mi le poate lua - familia si scrisul...

Dupa ce mi s-au frant aripile ce abia se inaltau cu atata brutalitate, a urmat o perioada in care nu mai simteam nimic. Voi stiti ce e ala nimic? Nimicul absolut? Ma simteam de parca eram goala pe dinauntru...de parca devenisem unul din vampirii pe care ii iubesc atat, pt puterea lor de a-si opri sentimentele. Se pare ca si eu mi le oprisem. De tot. Nu mai simteam nici tristete, nici emotie, nici bucurie, nici afectiune... Nimic, nimic. La un moment dat incepuse sa imi fie si frica. Frica de a ramane asa 4ever, de a nu mai simti nimic niciodata. Tin sa-i multumesc aici scumpei mele prietene Evelyn...Care a fost singura, dupa familie, ce a ramas alaturi de mine si mi-a ascultat pana si cele mai prostesti ganduri si temeri. Nu voi uita niciodata ce mi-ai spus: (you will feel again)"When you will find someone who deserves to feel something for". Well, my darling, I'm still waiting in line!

Am pierdut multe anul asta. In primul rand, mi-am pierdut cel mai bun prieten...si increderea in prietenie. Mda...eu....care anu' trecut sustineam ca prietenii sunt totul...Dar...ce sa spun....? Doar Coelho zicea "Cand generozitatea destinului e prea mare, apare mereu o fantana in care pot cadea toate visurile". Well...numai de "fantani" am avut parte anul asta... Asta e... I'll keep going, what else can I do?! The world won't stop spinning because I'm broken. Because anyone else is.

Poate va intrebati cum sunt acum. Pai...fudging SCARED - pentru ca vine BAC-ul...Si...inside....I don't know...Really...That nothing it's getting filled with some sort of something. :)) Cel putin, simt durerea -din nou- si bucuria. Nu va imaginati ca ar fi ceva mai mult de atat. :P

Totusi...anul asta mi-a adus si primele doua realizari importante: mi-am luat permisul de conducere si am castigat concursul de cultura generala de la liceul meu. :D Sooo....oficially I'm one of the smartest girls there, if I can say that :)) Mda...macar asta...daca inima e goala...cel putin mintea sa-mi functioneze la parametrii normali :-j A fost frumos cand m-a aplaudat o sala intreaga....sau ma rog, toti cu exceptia celor cateva persoane care aveau alt concurent preferat. :)) Dar stiti ce e cu adevarat minunat?

Ca tata este foarte mandru de aceasta cupa.

Bucuria lui e de nepretuit pentru mine.

Priceless :X:X:X

Deci...cam astea sunt lucrurile pe care le-am avut de spus... I can't do anything else than hold on tight in this rollercoaster and wait to see what 2012 has for me. 

                                                                                                                                 See ya!

P.S.: Pentru cei care va doriti cu disperare sa va maturizati...chestia asta is sooo overrated! Cu cat va veni mai tarziu, cu atat mai bine! La ce bun sa vedeti mai repede cum e lumea in realitate?! Keep your innocence and your dreams as long as you can...they will both leave you soon enough and you won't be able to get them back very easy!

My only wish

All I want for Christmas...is my best friend back... F! I miss you! :(

Ceva despre femeile Rac ;))

Timiditatea ei ascunsa si teama de a nu fi respinsa sînt la fel de mari ca si la barbatul zodiei. Racilor le place sa aiba secrete. Nu sînt genul care sa se confeseze, dar pot sa asculte confesiunile altora. Temerile iubitei tale lunare îti pot crea probleme. Ea se teme ca nu e destul de frumoasa, destul de desteapta, destul de tînara sau destul de batrîna. Nu conteaza ca are o silueta de manechin, un chip ca al Elenei din Troia si o minte ca a lui Aristotel, tot se va simti stînjenita. Asigur-o ca e tînara, adorabila, logodita si ca esti al ei. Daca îi spui asta de vreo douazeci de ori pe zi, s-ar putea sa înceapa sa te creada. Starile ei de spirit se vor schimba în medie de patru ori pe luna, cu fiecare patrar al Lunii, plus fluctuatii minore de doua ori pe zi, o data cu mareele. E oarecum previzibila într-un mod imprevizibil. Aceasta caracteristica o poate face sa-ti para misterioasa si fascinanta, dar te va scoate din minti atît de mult încît uneori îti va veni sa o strîngi de gît. O alta temere majora a femeii Rac va fi faptul ca nu o iubesti suficient de mult. Pentru un mascul cu sînge în vene, aceasta temere va fi usor de îndepartat. Dovedeste-i cît de mult o iubesti, cît de des vrei, caci ea va fi minunat de receptiva. Însa, o data cu îndepartarea acestei insecuritati, s-ar putea sa apara o noua problema. Sincer vorbind, dupa ce ai cîstigat pe deplin o femeie Rac, ea s-ar putea dovedi putin cam prea tenace, ca si cum nu mai are de gînd sa-ti dea drumul pîna la sfîrsitul vietii. Asta nu e asa de rau. Exista barbati care tînjesc dupa o asemenea loialitate. Daca ai avut norocul sa-i cîstigi dragostea, tu nu vei mai tînji niciodata nici dupa afectiune, nici dupa delicatese culinare. Rîsul ei zurliu îti va umple si el viata de placere, iar umorul ei frust si sanatos îti va fi si mai drag cînd te vei gîndi la sirenele sarcastice cu spirit cinic si chicoteli ipocrite. Este îngrozitor de nedrept sa te joci cu inima femeii lunare, pentru ca te va iubi, respecta, asculta si, uneori, te va cicali putin, cu sincer devotament. De ce ai încuraja o dragoste atît de rara, daca nu ai de gînd sa si raspunzi la fel? Nu uita cît e de tenace! Poate ca tu doar flirtezi putin cu ea, dar îti va fi greu sa pui capat relatiei, caci ea nu aude fluierul de sfîrsit al meciului. Sentimentele femeii Rac nu au nimic superficial.

Can I be that idiot? Or is just....something normal...?

Oh, God...what is wrong with me...???

I'm starting to miss him....Well, not him in particular...I miss the way I felt about him...with all the goods and the bads. Maybe, I just want to feel like that again. But not with him. Never again.

And I've listened these songs...and they bring all my sensations back...

Simple thought

You know? I sometimes wonder...how long you must stay around people...when they're slowly going down? And if you try to "save" them and don't succeed....do you really have to let them drag you down?

De vorba cu mine

-As vrea sa fie totul ca inainte...
-Ca inainte cand?
-Ca acum un an, poate doi....
-De ce ai vrea asta?
-Pentru ca....macar simteam ca aveam ceva atunci....macar speram la ceva.
-Aveai ceva? Nu aveai nimic.
-Poate, dar cel putin asa credeam.
-Exact. Credeai. Nu era adevarat.
-Dar mi-e dor sa ma simt la fel!
-Daca nu era adevarat, tot degeaba!
-Si....speram la ceva.
-In zadar...
-Totusi...
-Era durere.
-Dar mai era si putina fericire.
-Zau? Nu mi-am dat seama.
-Da, uneori.
-Si preferi durerea?
-In locul nimicului...
-Ai rabdare...candva va fi bine.
-Serios? Nu prea cred.
-Trebuie.

Something borrowed

Acestea sunt cateva din citatele mele favorite din geniala carte "Iubit de imprumut" a lui Emily Giffin:

 "De ce trebuie sa fie totul perfect pentru tine? De ce totul trebuie sa-ti fie dat intr-un ambalaj perfect...? Ce ai facut ca sa-l meriti pe Dex? Eu l-am cunoscut prima. Eu ti l-am prezentat. Trebuia sa ma arunc eu pe el. De ce n-am facut-o? Da, sigur...pentru ca am crezut ca nu sunt suficient de buna pentru el. Ei bine, m-am inselat. Evident ca am apreciat gresit situatia. Se poate intampla...mai ales cand cineva are o prietena ca tine, o prietena care crede ca are dreptul la tot ce e mai bun, o prietena care cauta neincetat sa te puna in umbra, incat chiar ajungi sa te subestimezi, sa lasi privirea in jos."

"De fapt, asa mi-am trait intreaga viata. Evitand cu orice pret regretele. Fiind buna in orice conditii. Eleva buna. Fiica buna. Prietena buna. Si totusi, imi dau brusc seama ca regretul este o sabie cu doua taisuri. S-ar putea sa regret ca m-am sacrificat, ca mi-am ignorat propriile dorinte de dragul lui Darcy, in numele prieteniei, in numele faptului ca sunt o persoana buna. De ce trebuie sa fiu eu martira in aceasta situatie?"


"Primele faze ale durerii par a fi cel mai greu de suportat. Dar, intr-un anumit fel odata cu trecerea timpului, este si mai trist cand te gandesti cat de mult lipseste acea persoana din viata ta."


"Poate ca dupa ce ai aruncat zarurile si ai pierdut, nu trebuie decat sa le iei pur si simplu si sa le arunci din nou."


"Totul e sa nu-ti faci sperante prea mari."


"Acum stiu ca fericirea ti-o faci tu singur, ca a lupta sa ai ceea ce iti doresti poate presupune sa pierzi altceva. Iar atunci cand miza este mare, pierderea poate fi cu atat mai mare."



P.S. :Intelegeti ce vreti din ele ;)

“Nimeni nu se schimba, oricati ani ar fi sa treaca; nu facem decat sa devenim tot mai mult noi insine.” spunea Anne Rice in Regina Damnatilor...

Asta inseamna, oare, ca oamenii la care observam anumite schimbari, in rau, de cele mai multe ori, nu au devenit pe parcurs, ci asa au fost dintotdeauna, iar noi nu ne-am dat seama de asta? 

E aiurea cand ti se intampla ceva de genu'...pentru ca mai intai te intrebi daca ai si tu vreo vina in chestia asta, daca ai gresit cu ceva...si abia apoi accepti ca celalalt nu e in regula...Si incepi sa iti doresti ca lucrurile sa fie ca inainte, cand nu vedeai adevarul...dar stii ca nu mai poate fi la fel, niciodata, pentru ca pur si simplu, nu mai e ca inainte...Au disparut increderea si siguranta...

All I need

Tema la Filosofie

Pentru mine, cateva lucruri conteaza cu adevarat in viata, pe care incerc sa le arat, dar le si pretind de la ceilalti:
Respectul - chiar daca nu agreezi pe cineva, consider ca este important sa fii diplomat in orice situatie.
Simtul Datoriei - sa stiti ca, din nefericire, eu cer cel putin recunostinta din partea celor carora le intind o mana cand au nevoie si nu suport ca atunci cand ajut pe cineva, mai tarziu sa nu isi mai aduca aminte sau sa tot creada ca au dreptul la anumite lucruri si sa le ceara fara vreun pic de bun simt.
Asa ajungem la urmatoarea valoare, Bunul Simt, care, cred eu, se afla in stransa legatura cu celelalte doua, dar este foaarte rar intalnit astazi.
Inteligenta - pentru ca eu chiar nu pot avea de-a face cu persoane cu care nu am ce discuta sau cu care nu am nimic in comun, chiar daca pot fi, din aceasta cauza, solitara sau chiar aroganta.
Modestia - fiindca pentru mine este important sa iti vezi lungul nasului si sa nu te dai mare din tot felul de motive, ma scuzati ca va spun, prostesti. Consider ca fiecare trebuie sa stea "in banca sa", nu sa caute sa iasa in evidenta prin lucruri negative. Mie nu mi se pare impresionant, mai degraba...ridicol.

Oh, si melodia nu are nicio legatura cu tema mea la Filosofie, doar ca asta era pe Magic FM cand m-am apucat sa scriu acest post si mi-am adus aminte ca iubeam melodia ... So, enjoy it!

Love :X

Born on 25

Personalitate
Posesori ai unei judecati logice si patrunzatoare, cei nascuti pe 25 stralucesc prin facultatile intelectuale si prin dorinta de studiu, de instruire. Le place sa afle, sa cerceteze, sa investigheze si trebuiesc incurajati de mici in aceasta directie, fiindca este pacat ca inzestrarea lor sa nu fie folosita. Au o intuitie excelenta, pe care trebuie sa se obisnuiasca sa o asculte. Sunt firi care nu suporta restrictiile si prefera sa lucreze independent, in liniste si retragere.

Defecte
Raceala, aroganta, atitudine de superioritate, spirit critic, melancolie.

Dragoste
Sensibilitatea lor afectiva este mare, dar se feresc sa lase sa se vada acest lucru. Sunt retinuti, nu-si comunica emotiile si reusesc anevoie sa lege sau sa mentina o relatie. Au putere de atractie, insa sunt greu de inteles.

Hmm...adevarat...ce pot sa mai spun...?

Oare ce fac?

Din ce in ce mai des ma lovesc de intrebarea asta: "Ce faci?" Aproape in fiecare zi se gaseste cineva care sa ma intrebe asta....Si nu stiu de ce, imi e, din nou, foarte, foarte greu sa raspund...Nu stiu daca unii au observat ca par surprinsa si stau sa ma gandesc cateva secunde inainte sa raspund cu obisnuitul "Bine"... Maybe they think I'm insane...or maybe that's just my opinion... :-??
Nu stiu, mai, ce fac... Habar n-am chiar.... Sincer, nu stiu ce fac, cine sunt, ce vreau.... Chiar nu mai stiu... Ce odata era totul, acum e o prostie...ce odata era exceptional, acum mi se pare doar indiferent, ce odata era enervant, acum incepe sa fie important...si tot asa as putea continua la nesfarsit.
Asa ca, ma scuzati, dar mi-e cam greu sa raspund la intrebarea asta atat de simpla, si atat de idioata (pentru mine, acum)... Dar...chiar mi-ar placea ca atunci cand va mai intreba cineva si eu voi raspunde la fel...sa se opreasca putin si sa zica "Serios?"....chiar daca nu va intelege absolut nimic din ce simt...pentru ca nici eu nu ma
inteleg....
Stiti ceva? Nu ma bagati in seama...poate ma uit prea mult la Dexter, cu problemele lui de identitate...si poate si Shutter Island imi "dauneaza"...

Like Dr. Jekyll and Mr. Hyde...

Criminalul meu in serie favorit [ e vorba de Dexter din serialul cu acelasi nume, relax! ] spunea: "everyone hides who they are at least some of the time. Sometimes you burry that part of yourself so deeply that you have to be reminded that it's there at all, and sometimes you just want to forget who you are altogether".

Well...nu stiu cat de mult ascund ceva din mine. Pur si simplu nu las la vedere prea mult. Si de aceea foaaaaarte putine persoane reusesc sa vada prin mine. Si cateodata, sincer, e obositor, pentru ca incep sa ma intreb cine sunt, ce naibii fac sau daca insemn si eu ceva....

Oh, intereseaza cumva cum ma simt acum? Pai, uitati-va doar un pic pe fereastra si va veti da singuri seama (asta daca si la voi e super frig si ploua sau macar a plouat pe ziua de azi).

Ma intreb unde s-a dus aparenta mea buna dispozitie...

Whatever words I say...

Mie mi-a placut de ei :X:X:X

Never let me go!

Vreau sa scriu. Imi e dor sa scriu... Prin urmare, nu ma pot abtine sa nu imi rascolesc mintea in cautarea unui subiect cat de cat interesant. Si scriu aici, deoarece, culmea, aici ma simt muuuult mai bine decat pe blogul oarecum "oficial" de pe Wordpress.
Subiectul pe care l-am gasit este un film. Dar nu orice film. Este unul in care joaca actrita mea preferata, adorabila Keira Knightley. Poate asta a fost unul din motivele pentru care m-am uitat la el: ca sa o revad pe Keira.
Si am revazut-o. Si am plans la sfarsit. Cum as fi putut sa nu? Mie mi se pare cu neputinta sa iti accepti destinul tragic fara sa te revolti. Pentru ca asta faceau toti micutii de la internatul in care stateau Ruth (Keira Knightley), Tommy (Andrew Garfield) si Kathy (Carey Mulligan). La o anumita varsta, ei trebuiau sa isi doneze organele vitale. Si multi nu rezistau nici macar dupa prima operatie.

Asta e unul din aspectele tragice. Celalalt ar fi triunghiul pe care il formeaza aceste personaje: Kathy il iubeste pe Tommy inca de cand erau mici, dar mai tarziu, acesta iese cu Ruth, care era...geloasa pe cei doi (oare cate astfel de povesti nu exista si in realitate?)
In cele din urma viata o duce departe pe Kathy de cei doi. Dar, cum se mai intampla, dupa un timp o regaseste pe Ruth...afla ca nu mai este cu Tommy. Ea se sfarsea, dar lui Tommy ii mergea bine dupa donare...Dar nu ATAT de bine pe cat credea Ruth. Cele doua il cauta pe vechiul lor prieten si Ruth recunoaste ca s-a bagat intre ei si vrea sa indrepte lucrurile cat mai poate. Si le da adresa unei doamne despre care se zvonea ca le poate obtine o amanare de trei, patru ani, daca ii dovedesc ca se iubesc cu adevarat.
Kathy si Tommy merg acolo, dar afla ca povestea cu amanarea nu este si nu a fost niciodata adevarata. Nu au scapat de donare, deci, nici de o moarte apropiata.
Si acesta a fost momentul culminant, in care disperarea lui Tommy, dar si a lui Kathy, m-a facut sa plang. Adaugati la asta si o coloana sonora de exceptie si o prestatie remarcabila din partea actorilor principali...si obtineti reteta perfecta pentru un film infricosator de dureros. Asa l-am caracterizat acum cateva zile, cand l-am vazut, si asa cred si acum.

Ar fi absolut ingrozitor daca viitorul ar putea aduce o asa cruzime...Slava Domnului ca e pura fictiune!

This September

Minunat...mai am doar o saptamana de vacanta si nu-mi vine sa cred! Nu stiu daca vara asta s-a dus odata cu valurile care mi-au sters urmele pasilor pe nisipul arzator din Constanta sau odata cu prima adiere de vant din acest nou Septembrie.
Peste doua saptamani, deja incepe clasa a 12-a. Ce frica mi-a fost imi este de anul asta...Imaginatia mea nu merge mai departe de lunile iunie, poate iulie, ale lui 2012... Pana atunci, stiu sigur cum va fi: ceva timp petrecut in autobuz, fete cunoscute, dar nu neaparat toate prietenoase, holurile "vechiului" Dimitrie Bolintineanu, poate si CDI-ul  - sa mai ma strige "Superprofu' " Felicicaaaa - , curtea aia frumoasa, dar care nu va fi la fel daca nu vor lasa copacii aia minunati in pace... diriga - si ceilalti profesori - , prieteni, dar si cativaa nesuferiti...si lectii si citit si invatat si iar invatat...
Asa...si pe urma? Pe urma ce va fi? Unde voi ajunge? Pe cine voi cunoaste? Mai departe de lunile alea nu pot sa zaresc nimic, pentru ca totul e un mare semn de intrebare.

Cu alte cuvinte:  

 Septembrie cel de anul viitor se afla acolo, undeva, pe un drum de munte ascuns in ceata care se va risipi incet-incet odata cu fiecare secunda inghitita de un etern si deseori rautacios IERI.

Yes, I wonder if...

Do you know I love you?

Te iubesc pentru ca tu esti mi carino.
Te iubesc pentru ca tu esti mi Evelyn.
Te iubesc pentru ca tu esti cea mai buna (si nu ma contrazice).
Te iubesc pentru ca nu a trecut o zi in care sa nu vorbim, macar un mesaj, daca am fost ocupate amandoua.
Te iubesc pentru ca faci crize daca nu raspund la telefon sau la mesaje.
Te iubesc pentru ca esti mereu langa mine.
Te iubesc pentru ca ma asculti mereu.
Te iubesc pentru ca zici uneori niste chestii care ma fac sa rad atat de mult incat imi inveselesc practic toata ziua.
Te iubesc pentru ca vorbim despre visele noastre, chiar daca stim ca unele sunt cam de nerealizat.
Te iubesc si pentru momentele alea in care imi iei telefonul din mana daca ma vezi ca ma uit trista pe imagini, chiar daca atunci ma enerveaza.
Te iubesc pentru ca stiu ca faci ce am zis mai sus tocmai fiindca iti pasa.
Te iubesc pentru ca niciodata nu ai ales alta persoana in locul meu.
Te iubesc pentru ca imi iei apararea.
Te iubesc pentru ca te enervezi cand cineva ma critica.
Te iubesc pentru ca niciodata nu ai face ceva care sa ma raneasca.
Te iubesc pentru ca ma accepti exact asa cum sunt in realitate.
Te iubesc pentru ca mi-ai promis ca nu vei pleca niciodata, indiferent de ce s-ar intampla.

Pentru toate astea plus inca alte o mie de motive...Te iubesc!!!

Mdea...

I hate you. Because I need you now. And you are not here!
You fool...!

Totally agree with that!

Relax, take it easy

Cea mai buna si eficienta modalitate de relaxare pentru mine e, cu siguranta, calatoria cu masina. Si, cu cat e drumul mai luuung, cu atat mai binee...:x De aceea, nu m-a deranjat prea tare ultima excursie la munte, adica doua zile mai mult pe drum, ca na, distanta de parcurs a fost foaarteee mare. :))
Si de abia astept sa conduc eu mult, mult, mult...desi postura de pasager e clar mai comoda. :)):X

Forgotten in the million of seconds when I'm without you

This is why I love my precious Coolpix... Because it allows me to capture beauty, the way I see it. :X:X:X

Hey! Wait a minute...Not again!

You know it's bad when you start to wonder if something happened to him...when you start to wonder if he doesn't want to speak with you anymore when he dissapears for a while.
You know it's bad when you wish to know a little bit  much more about him, about his world, about every little thing that make him HIM.
It's very bad when you start to speak or think about him as I wrote a few seconds ago [HIM].

And, my sweet and lovely Evelyn, I do hope that what I told you will not crash...because I really don't wanna start all over again with that crap, when I finally escaped!

Great Expectations...Noup, just a terrible truth :-j

"Sa-ti spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, incredere si daruire impotriva tie insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa iti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi." 

Asa spunea Dickens in "Marile Sperante". As vrea sa spun ca e adevarat... 
E teribil de adevarat acest lucru....pentru ca rareori se intampla sa te indragostesti de persoana potrivita...nu o vezi nici de ar fi la doi pasi de tine..Si nu pot sa inteleg de ce inimile noastre spera intotdeauna la ceva pe care cu greu il pot avea... Nu pot sa inteleg de ce ne complicam atata...cand ar trebui sa fie totul asa de simplu...De ce intervin lucruri ce nu depind de tine, dar care te impiedica sa spui sincer ce iti doresti....? Cu siguranta, una din marile probleme e teama ca vei fi socotit slab sau ca sentimentele nu iti sunt impartasite...

Si, cu toate astea...we do fall in love with people that doesn't care...

Fresh start..

Hello everybody! Because of certain problems with my Wordpress Blog, I decided to make a new page here! I hope you will follow me in this new attempt to write about what's in this curious head of mine. And, as a first post, I show you the song I love these days. Enjoy!