duminică, 25 decembrie 2011

Ghost of year past

Nu e chiar ultima zi a lui 2011, dar e la fel de buna pentru a spune cateva vorbe in amintirea acestui an, care se indreapta cu pasi repezi spre prapastia istoriei.
Am primit o multime de urari azi...mai mult sau mai putin la fel....dar, in esenta, la fel :"Craciun Fericit". Si stiti ceva? Chiar a fost unul fericit....sau, cel putin...unul linistit... Pentru ca odata ce nu iti mai doresti cu disperare sa ai parte de ceva anume...odata ce nu mai lasi acea dorinta sa te consume, sa muste din tine putin cate putin in fiecare zi...si dupa ce depasesti intr-o anumita masura toate fazele durerii care urmeaza partii in care visul tau se sparge in mii de bucati minuscule, imposibile de refacut....apare o oarecare resemnare...pe urma,nimic...iar apoi doar liniste... 
Anul 2011...a fost unul dintre cele mai rele pentru mine. Am trecut de-a lungul lunilor lui de la dorinta, speranta, bucurie,  la durere, deznadejde, uneori chiar disperare. Am avut parte si de momente de dezamagire profunda. Da, dezamagire...sau poate un "Wake up call", pentru ca, poate, undeva adanc in sufletul meu, mai speram ca lumea sa fie putin buna. Dar a trebuit sa invat iute ca lumea e trista, implacabila, nerecunoscatoare, fatarnica, invidioasa, nerusinata, imbecila, dura! Si sa nu indrazneasca cineva sa ma contrazica...sau....go ahead! Yeah, knock yourself out! Insa, mai devreme sau mai tarziu, imi veti da dreptate, cu siguranta.

A trebuit de asemenea sa trec peste toate sentimentele astea...ce altceva puteam sa fac? Odata ce ai fost jos, alta directie spre care sa te indrepti este numai in sus, nu? Oricum...nu mai sunt aceeasi...Si poate nu comentez eu la toate chestiile pe care le spun sau fac unii, dar fiti siguri ca mi-am format deja o parere, pe care ABSOLUT NIMENI nu mi-o poate schimba vreodata! Si-apoi, la ce bun sa-mi racesc gura de pomana? De parca are cineva urechi sa asculte :-J
Am invatat apoi, la fel de repede....ca timpul zboara cu o viteza ametitoare. Fudging too fast! Si de atunci...de cand mi-am primit "Revelatia" mult dorita, incerc sa ma bucur cat mai mult de lucrurile care imi apartin, imi apartin cu adevarat si pe care nimeni nu mi le poate lua - familia si scrisul...
Dupa ce mi s-au frant aripile ce abia se inaltau cu atata brutalitate, a urmat o perioada in care nu mai simteam nimic. Voi stiti ce e ala nimic? Nimicul absolut? Ma simteam de parca eram goala pe dinauntru...de parca devenisem unul din vampirii pe care ii iubesc atat, pt puterea lor de a-si opri sentimentele. Se pare ca si eu mi le oprisem. De tot. Nu mai simteam nici tristete, nici emotie, nici bucurie, nici afectiune... Nimic, nimic. La un moment dat incepuse sa imi fie si frica. Frica de a ramane asa 4ever, de a nu mai simti nimic niciodata. Tin sa-i multumesc aici scumpei mele prietene Evelyn...Care a fost singura, dupa familie, ce a ramas alaturi de mine si mi-a ascultat pana si cele mai prostesti ganduri si temeri. Nu voi uita niciodata ce mi-ai spus: (you will feel again)"When you will find someone who deserves to feel something for". Well, my darling, I'm still waiting in line!
Am pierdut multe anul asta. In primul rand, mi-am pierdut cel mai bun prieten...si increderea in prietenie. Mda...eu....care anu' trecut sustineam ca prietenii sunt totul...Dar...ce sa spun....? Doar Coelho zicea "Cand generozitatea destinului e prea mare, apare mereu o fantana in care pot cadea toate visurile". Well...numai de "fantani" am avut parte anul asta... Asta e... I'll keep going, what else can I do?! The world won't stop spinning because I'm broken. Because anyone else is.
Poate va intrebati cum sunt acum. Pai...fudging SCARED - pentru ca vine BAC-ul...Si...inside....I don't know...Really...That nothing it's getting filled with some sort of something. :)) Cel putin, simt durerea -din nou- si bucuria. Nu va imaginati ca ar fi ceva mai mult de atat. :P
Totusi...anul asta mi-a adus si primele doua realizari importante: mi-am luat permisul de conducere si am castigat concursul de cultura generala de la liceul meu. :D Sooo....oficially I'm one of the smartest girls there, if I can say that :)) Mda...macar asta...daca inima e goala...cel putin mintea sa-mi functioneze la parametrii normali :-j A fost frumos cand m-a aplaudat o sala intreaga....sau ma rog, toti cu exceptia celor cateva persoane care aveau alt concurent preferat. :)) Dar stiti ce e cu adevarat minunat?

Ca tata este foarte mandru de aceasta cupa.
Bucuria lui e de nepretuit pentru mine.
Priceless :X:X:X

Deci...cam astea sunt lucrurile pe care le-am avut de spus... I can't do anything else than hold on tight in this rollercoaster and wait to see what 2012 has for me. 
                                                                                                                                 See ya!

P.S.: Pentru cei care va doriti cu disperare sa va maturizati...chestia asta is sooo overrated! Cu cat va veni mai tarziu, cu atat mai bine! La ce bun sa vedeti mai repede cum e lumea in realitate?! Keep your innocence and your dreams as long as you can...they will both leave you soon enough and you won't be able to get them back very easy!

joi, 22 decembrie 2011

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Ceva despre femeile Rac ;))


Timiditatea ei ascunsa si teama de a nu fi respinsa sînt la fel de mari ca si la barbatul zodiei. Racilor le place sa aiba secrete. Nu sînt genul care sa se confeseze, dar pot sa asculte confesiunile altora. Temerile iubitei tale lunare îti pot crea probleme. Ea se teme ca nu e destul de frumoasa, destul de desteapta, destul de tînara sau destul de batrîna. Nu conteaza ca are o silueta de manechin, un chip ca al Elenei din Troia si o minte ca a lui Aristotel, tot se va simti stînjenita. Asigur-o ca e tînara, adorabila, logodita si ca esti al ei. Daca îi spui asta de vreo douazeci de ori pe zi, s-ar putea sa înceapa sa te creada. Starile ei de spirit se vor schimba în medie de patru ori pe luna, cu fiecare patrar al Lunii, plus fluctuatii minore de doua ori pe zi, o data cu mareele. E oarecum previzibila într-un mod imprevizibil. Aceasta caracteristica o poate face sa-ti para misterioasa si fascinanta, dar te va scoate din minti atît de mult încît uneori îti va veni sa o strîngi de gît. O alta temere majora a femeii Rac va fi faptul ca nu o iubesti suficient de mult. Pentru un mascul cu sînge în vene, aceasta temere va fi usor de îndepartat. Dovedeste-i cît de mult o iubesti, cît de des vrei, caci ea va fi minunat de receptiva. Însa, o data cu îndepartarea acestei insecuritati, s-ar putea sa apara o noua problema. Sincer vorbind, dupa ce ai cîstigat pe deplin o femeie Rac, ea s-ar putea dovedi putin cam prea tenace, ca si cum nu mai are de gînd sa-ti dea drumul pîna la sfîrsitul vietii. Asta nu e asa de rau. Exista barbati care tînjesc dupa o asemenea loialitate. Daca ai avut norocul sa-i cîstigi dragostea, tu nu vei mai tînji niciodata nici dupa afectiune, nici dupa delicatese culinare. Rîsul ei zurliu îti va umple si el viata de placere, iar umorul ei frust si sanatos îti va fi si mai drag cînd te vei gîndi la sirenele sarcastice cu spirit cinic si chicoteli ipocrite. Este îngrozitor de nedrept sa te joci cu inima femeii lunare, pentru ca te va iubi, respecta, asculta si, uneori, te va cicali putin, cu sincer devotament. De ce ai încuraja o dragoste atît de rara, daca nu ai de gînd sa si raspunzi la fel? Nu uita cît e de tenace! Poate ca tu doar flirtezi putin cu ea, dar îti va fi greu sa pui capat relatiei, caci ea nu aude fluierul de sfîrsit al meciului. Sentimentele femeii Rac nu au nimic superficial.

vineri, 16 decembrie 2011

Can I be that idiot? Or is just....something normal...?

Oh, God...what is wrong with me...???
I'm starting to miss him....Well, not him in particular...I miss the way I felt about him...with all the goods and the bads. Maybe, I just want to feel like that again. But not with him. Never again.

And I've listened these songs...and they bring all my sensations back...


miercuri, 14 decembrie 2011

Simple thought


You know? I sometimes wonder...how long you must stay around people...when they're slowly going down? And if you try to "save" them and don't succeed....do you really have to let them drag you down?

sâmbătă, 10 decembrie 2011

De vorba cu mine


-As vrea sa fie totul ca inainte...
-Ca inainte cand?
-Ca acum un an, poate doi....
-De ce ai vrea asta?
-Pentru ca....macar simteam ca aveam ceva atunci....macar speram la ceva.
-Aveai ceva? Nu aveai nimic.
-Poate, dar cel putin asa credeam.
-Exact. Credeai. Nu era adevarat.
-Dar mi-e dor sa ma simt la fel!
-Daca nu era adevarat, tot degeaba!
-Si....speram la ceva.
-In zadar...
-Totusi...
-Era durere.
-Dar mai era si putina fericire.
-Zau? Nu mi-am dat seama.
-Da, uneori.
-Si preferi durerea?
-In locul nimicului...
-Ai rabdare...candva va fi bine.
-Serios? Nu prea cred.
-Trebuie.

Something borrowed

Acestea sunt cateva din citatele mele favorite din geniala carte "Iubit de imprumut" a lui Emily Giffin:

 "De ce trebuie sa fie totul perfect pentru tine? De ce totul trebuie sa-ti fie dat intr-un ambalaj perfect...? Ce ai facut ca sa-l meriti pe Dex? Eu l-am cunoscut prima. Eu ti l-am prezentat. Trebuia sa ma arunc eu pe el. De ce n-am facut-o? Da, sigur...pentru ca am crezut ca nu sunt suficient de buna pentru el. Ei bine, m-am inselat. Evident ca am apreciat gresit situatia. Se poate intampla...mai ales cand cineva are o prietena ca tine, o prietena care crede ca are dreptul la tot ce e mai bun, o prietena care cauta neincetat sa te puna in umbra, incat chiar ajungi sa te subestimezi, sa lasi privirea in jos."

"De fapt, asa mi-am trait intreaga viata. Evitand cu orice pret regretele. Fiind buna in orice conditii. Eleva buna. Fiica buna. Prietena buna. Si totusi, imi dau brusc seama ca regretul este o sabie cu doua taisuri. S-ar putea sa regret ca m-am sacrificat, ca mi-am ignorat propriile dorinte de dragul lui Darcy, in numele prieteniei, in numele faptului ca sunt o persoana buna. De ce trebuie sa fiu eu martira in aceasta situatie?"


"Primele faze ale durerii par a fi cel mai greu de suportat. Dar, intr-un anumit fel odata cu trecerea timpului, este si mai trist cand te gandesti cat de mult lipseste acea persoana din viata ta."


"Poate ca dupa ce ai aruncat zarurile si ai pierdut, nu trebuie decat sa le iei pur si simplu si sa le arunci din nou."


"Totul e sa nu-ti faci sperante prea mari."


"Acum stiu ca fericirea ti-o faci tu singur, ca a lupta sa ai ceea ce iti doresti poate presupune sa pierzi altceva. Iar atunci cand miza este mare, pierderea poate fi cu atat mai mare."



P.S. :Intelegeti ce vreti din ele ;)

joi, 1 decembrie 2011


“Nimeni nu se schimba, oricati ani ar fi sa treaca; nu facem decat sa devenim tot mai mult noi insine.” spunea Anne Rice in Regina Damnatilor...

Asta inseamna, oare, ca oamenii la care observam anumite schimbari, in rau, de cele mai multe ori, nu au devenit pe parcurs, ci asa au fost dintotdeauna, iar noi nu ne-am dat seama de asta? 
E aiurea cand ti se intampla ceva de genu'...pentru ca mai intai te intrebi daca ai si tu vreo vina in chestia asta, daca ai gresit cu ceva...si abia apoi accepti ca celalalt nu e in regula...Si incepi sa iti doresti ca lucrurile sa fie ca inainte, cand nu vedeai adevarul...dar stii ca nu mai poate fi la fel, niciodata, pentru ca pur si simplu, nu mai e ca inainte...Au disparut increderea si siguranta...