duminică, 25 decembrie 2011

Ghost of year past

Nu e chiar ultima zi a lui 2011, dar e la fel de buna pentru a spune cateva vorbe in amintirea acestui an, care se indreapta cu pasi repezi spre prapastia istoriei.
Am primit o multime de urari azi...mai mult sau mai putin la fel....dar, in esenta, la fel :"Craciun Fericit". Si stiti ceva? Chiar a fost unul fericit....sau, cel putin...unul linistit... Pentru ca odata ce nu iti mai doresti cu disperare sa ai parte de ceva anume...odata ce nu mai lasi acea dorinta sa te consume, sa muste din tine putin cate putin in fiecare zi...si dupa ce depasesti intr-o anumita masura toate fazele durerii care urmeaza partii in care visul tau se sparge in mii de bucati minuscule, imposibile de refacut....apare o oarecare resemnare...pe urma,nimic...iar apoi doar liniste... 
Anul 2011...a fost unul dintre cele mai rele pentru mine. Am trecut de-a lungul lunilor lui de la dorinta, speranta, bucurie,  la durere, deznadejde, uneori chiar disperare. Am avut parte si de momente de dezamagire profunda. Da, dezamagire...sau poate un "Wake up call", pentru ca, poate, undeva adanc in sufletul meu, mai speram ca lumea sa fie putin buna. Dar a trebuit sa invat iute ca lumea e trista, implacabila, nerecunoscatoare, fatarnica, invidioasa, nerusinata, imbecila, dura! Si sa nu indrazneasca cineva sa ma contrazica...sau....go ahead! Yeah, knock yourself out! Insa, mai devreme sau mai tarziu, imi veti da dreptate, cu siguranta.

A trebuit de asemenea sa trec peste toate sentimentele astea...ce altceva puteam sa fac? Odata ce ai fost jos, alta directie spre care sa te indrepti este numai in sus, nu? Oricum...nu mai sunt aceeasi...Si poate nu comentez eu la toate chestiile pe care le spun sau fac unii, dar fiti siguri ca mi-am format deja o parere, pe care ABSOLUT NIMENI nu mi-o poate schimba vreodata! Si-apoi, la ce bun sa-mi racesc gura de pomana? De parca are cineva urechi sa asculte :-J
Am invatat apoi, la fel de repede....ca timpul zboara cu o viteza ametitoare. Fudging too fast! Si de atunci...de cand mi-am primit "Revelatia" mult dorita, incerc sa ma bucur cat mai mult de lucrurile care imi apartin, imi apartin cu adevarat si pe care nimeni nu mi le poate lua - familia si scrisul...
Dupa ce mi s-au frant aripile ce abia se inaltau cu atata brutalitate, a urmat o perioada in care nu mai simteam nimic. Voi stiti ce e ala nimic? Nimicul absolut? Ma simteam de parca eram goala pe dinauntru...de parca devenisem unul din vampirii pe care ii iubesc atat, pt puterea lor de a-si opri sentimentele. Se pare ca si eu mi le oprisem. De tot. Nu mai simteam nici tristete, nici emotie, nici bucurie, nici afectiune... Nimic, nimic. La un moment dat incepuse sa imi fie si frica. Frica de a ramane asa 4ever, de a nu mai simti nimic niciodata. Tin sa-i multumesc aici scumpei mele prietene Evelyn...Care a fost singura, dupa familie, ce a ramas alaturi de mine si mi-a ascultat pana si cele mai prostesti ganduri si temeri. Nu voi uita niciodata ce mi-ai spus: (you will feel again)"When you will find someone who deserves to feel something for". Well, my darling, I'm still waiting in line!
Am pierdut multe anul asta. In primul rand, mi-am pierdut cel mai bun prieten...si increderea in prietenie. Mda...eu....care anu' trecut sustineam ca prietenii sunt totul...Dar...ce sa spun....? Doar Coelho zicea "Cand generozitatea destinului e prea mare, apare mereu o fantana in care pot cadea toate visurile". Well...numai de "fantani" am avut parte anul asta... Asta e... I'll keep going, what else can I do?! The world won't stop spinning because I'm broken. Because anyone else is.
Poate va intrebati cum sunt acum. Pai...fudging SCARED - pentru ca vine BAC-ul...Si...inside....I don't know...Really...That nothing it's getting filled with some sort of something. :)) Cel putin, simt durerea -din nou- si bucuria. Nu va imaginati ca ar fi ceva mai mult de atat. :P
Totusi...anul asta mi-a adus si primele doua realizari importante: mi-am luat permisul de conducere si am castigat concursul de cultura generala de la liceul meu. :D Sooo....oficially I'm one of the smartest girls there, if I can say that :)) Mda...macar asta...daca inima e goala...cel putin mintea sa-mi functioneze la parametrii normali :-j A fost frumos cand m-a aplaudat o sala intreaga....sau ma rog, toti cu exceptia celor cateva persoane care aveau alt concurent preferat. :)) Dar stiti ce e cu adevarat minunat?

Ca tata este foarte mandru de aceasta cupa.
Bucuria lui e de nepretuit pentru mine.
Priceless :X:X:X

Deci...cam astea sunt lucrurile pe care le-am avut de spus... I can't do anything else than hold on tight in this rollercoaster and wait to see what 2012 has for me. 
                                                                                                                                 See ya!

P.S.: Pentru cei care va doriti cu disperare sa va maturizati...chestia asta is sooo overrated! Cu cat va veni mai tarziu, cu atat mai bine! La ce bun sa vedeti mai repede cum e lumea in realitate?! Keep your innocence and your dreams as long as you can...they will both leave you soon enough and you won't be able to get them back very easy!

3 comentarii:

  1. Ai dreptate, Paula. U know that. Btw...I made a promise and I'll keep my promise. Remember? :>

    RăspundețiȘtergere
  2. Am? In legatura cu ce? Yep, I do remember it :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Oamenii pe care ii consideram prieteni...si care nu sunt cum ii credeam noi...Timpul... Toate lucrurile, persoanele pe care le credeam altfel...

    RăspundețiȘtergere