miercuri, 21 septembrie 2011
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Never let me go!
Vreau sa scriu. Imi e dor sa scriu... Prin urmare, nu ma pot abtine sa nu imi rascolesc mintea in cautarea unui subiect cat de cat interesant. Si scriu aici, deoarece, culmea, aici ma simt muuuult mai bine decat pe blogul oarecum "oficial" de pe Wordpress.
Subiectul pe care l-am gasit este un film. Dar nu orice film. Este unul in care joaca actrita mea preferata, adorabila Keira Knightley. Poate asta a fost unul din motivele pentru care m-am uitat la el: ca sa o revad pe Keira.
Si am revazut-o. Si am plans la sfarsit. Cum as fi putut sa nu? Mie mi se pare cu neputinta sa iti accepti destinul tragic fara sa te revolti. Pentru ca asta faceau toti micutii de la internatul in care stateau Ruth (Keira Knightley), Tommy (Andrew Garfield) si Kathy (Carey Mulligan). La o anumita varsta, ei trebuiau sa isi doneze organele vitale. Si multi nu rezistau nici macar dupa prima operatie.
Asta e unul din aspectele tragice. Celalalt ar fi triunghiul pe care il formeaza aceste personaje: Kathy il iubeste pe Tommy inca de cand erau mici, dar mai tarziu, acesta iese cu Ruth, care era...geloasa pe cei doi (oare cate astfel de povesti nu exista si in realitate?)
In cele din urma viata o duce departe pe Kathy de cei doi. Dar, cum se mai intampla, dupa un timp o regaseste pe Ruth...afla ca nu mai este cu Tommy. Ea se sfarsea, dar lui Tommy ii mergea bine dupa donare...Dar nu ATAT de bine pe cat credea Ruth. Cele doua il cauta pe vechiul lor prieten si Ruth recunoaste ca s-a bagat intre ei si vrea sa indrepte lucrurile cat mai poate. Si le da adresa unei doamne despre care se zvonea ca le poate obtine o amanare de trei, patru ani, daca ii dovedesc ca se iubesc cu adevarat.
Kathy si Tommy merg acolo, dar afla ca povestea cu amanarea nu este si nu a fost niciodata adevarata. Nu au scapat de donare, deci, nici de o moarte apropiata.
Si acesta a fost momentul culminant, in care disperarea lui Tommy, dar si a lui Kathy, m-a facut sa plang. Adaugati la asta si o coloana sonora de exceptie si o prestatie remarcabila din partea actorilor principali...si obtineti reteta perfecta pentru un film infricosator de dureros. Asa l-am caracterizat acum cateva zile, cand l-am vazut, si asa cred si acum.
Ar fi absolut ingrozitor daca viitorul ar putea aduce o asa cruzime...Slava Domnului ca e pura fictiune!
Subiectul pe care l-am gasit este un film. Dar nu orice film. Este unul in care joaca actrita mea preferata, adorabila Keira Knightley. Poate asta a fost unul din motivele pentru care m-am uitat la el: ca sa o revad pe Keira.
Si am revazut-o. Si am plans la sfarsit. Cum as fi putut sa nu? Mie mi se pare cu neputinta sa iti accepti destinul tragic fara sa te revolti. Pentru ca asta faceau toti micutii de la internatul in care stateau Ruth (Keira Knightley), Tommy (Andrew Garfield) si Kathy (Carey Mulligan). La o anumita varsta, ei trebuiau sa isi doneze organele vitale. Si multi nu rezistau nici macar dupa prima operatie.
Asta e unul din aspectele tragice. Celalalt ar fi triunghiul pe care il formeaza aceste personaje: Kathy il iubeste pe Tommy inca de cand erau mici, dar mai tarziu, acesta iese cu Ruth, care era...geloasa pe cei doi (oare cate astfel de povesti nu exista si in realitate?)
In cele din urma viata o duce departe pe Kathy de cei doi. Dar, cum se mai intampla, dupa un timp o regaseste pe Ruth...afla ca nu mai este cu Tommy. Ea se sfarsea, dar lui Tommy ii mergea bine dupa donare...Dar nu ATAT de bine pe cat credea Ruth. Cele doua il cauta pe vechiul lor prieten si Ruth recunoaste ca s-a bagat intre ei si vrea sa indrepte lucrurile cat mai poate. Si le da adresa unei doamne despre care se zvonea ca le poate obtine o amanare de trei, patru ani, daca ii dovedesc ca se iubesc cu adevarat.
Kathy si Tommy merg acolo, dar afla ca povestea cu amanarea nu este si nu a fost niciodata adevarata. Nu au scapat de donare, deci, nici de o moarte apropiata.
Si acesta a fost momentul culminant, in care disperarea lui Tommy, dar si a lui Kathy, m-a facut sa plang. Adaugati la asta si o coloana sonora de exceptie si o prestatie remarcabila din partea actorilor principali...si obtineti reteta perfecta pentru un film infricosator de dureros. Asa l-am caracterizat acum cateva zile, cand l-am vazut, si asa cred si acum.
Ar fi absolut ingrozitor daca viitorul ar putea aduce o asa cruzime...Slava Domnului ca e pura fictiune!
This September
Minunat...mai am doar o saptamana de vacanta si nu-mi vine sa cred! Nu stiu daca vara asta s-a dus odata cu valurile care mi-au sters urmele pasilor pe nisipul arzator din Constanta sau odata cu prima adiere de vant din acest nou Septembrie.
Peste doua saptamani, deja incepe clasa a 12-a. Ce fricami-a fost imi este de anul asta...Imaginatia mea nu merge mai departe de lunile iunie, poate iulie, ale lui 2012... Pana atunci, stiu sigur cum va fi: ceva timp petrecut in autobuz, fete cunoscute, dar nu neaparat toate prietenoase, holurile "vechiului" Dimitrie Bolintineanu, poate si CDI-ul - sa mai ma strige "Superprofu' " Felicicaaaa - , curtea aia frumoasa, dar care nu va fi la fel daca nu vor lasa copacii aia minunati in pace... diriga - si ceilalti profesori - , prieteni, dar si cativaa nesuferiti...si lectii si citit si invatat si iar invatat...
Asa...si pe urma? Pe urma ce va fi? Unde voi ajunge? Pe cine voi cunoaste? Mai departe de lunile alea nu pot sa zaresc nimic, pentru ca totul e un mare semn de intrebare.
Cu alte cuvinte:
Septembrie cel de anul viitor se afla acolo, undeva, pe un drum de munte ascuns in ceata care se va risipi incet-incet odata cu fiecare secunda inghitita de un etern si deseori rautacios IERI.
Peste doua saptamani, deja incepe clasa a 12-a. Ce frica
Asa...si pe urma? Pe urma ce va fi? Unde voi ajunge? Pe cine voi cunoaste? Mai departe de lunile alea nu pot sa zaresc nimic, pentru ca totul e un mare semn de intrebare.
Cu alte cuvinte:
Septembrie cel de anul viitor se afla acolo, undeva, pe un drum de munte ascuns in ceata care se va risipi incet-incet odata cu fiecare secunda inghitita de un etern si deseori rautacios IERI.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)