Whatever.: august 2012

I think that for love and friendship there's no need to say thank you.

Ars Poetica -N.Stanescu

Imi invatam cuvintele sa iubeasca,
le aratam inima
si nu ma lasam pana cand silabele lor
nu incepeau sa bata.
Le aratam arborii
si pe cele care nu vroiau sa fosneasca
le spanzuram fara mila, de ramuri.
Pana la urma, cuvintele
au trebuit sa semene cu mine
si cu lumea.
Apoi m-am luat pe mine insumi,
m-am sprijinit de cele doua maluri
ale fluviului
ca sa le arat un pod,
un pod intre cornul taurului si iarba,
intre stelele negre ale luminii si pamant,
intre tampla femeii si tampla barbatului,
lasand cuvintele sa circule peste mine
ca niste automobile de cuse,
ca niste trenuri electrice,
numa s-ajunga mai iute la destinatie,
numai ca sa le-nvat cum se transforma lumea,
de la ea insasi,
la ea insasi.

Decembrie - G. Bacovia

Te uita cum ninge decembre...

Spre geamuri, iubito, priveste-

Mai spune s-aduca jaratec

Si focul s-aud cum trosneste.

Si mana fotoliul spre soba,

La horn sa ascult vijelia,

Sau zilele mele -totuna-

As vrea sa le-nvat simfonia.

Mai spune s-aduca si ceaiul,

Si vino si tu mai aproape -

Citeste-mi ceva de la poluri,

Si ninga, zapada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.

Si toate din casa mi-s sfinte -

TE uita cum ninge decembre...

Nu rade...citeste nainte.

E ziua si ce intuneric...

Mai spune s-aduca si lampa-

Te uita, zapada-i cat gardul,

Si-a prins promoroaca si clapa.

Eu nu ma mai duc azi acasa...

Potop e-napoi si nainte,

Te uita cum ninge decembre,

Nu rade...citeste nainte.

Whatever.

Pages

marți, 21 august 2012

No "thank you", please!